Bucuria cerului nu trebuie tinuta numai pentru noi…Sunt atatia oameni in sufletul carora e frig, e pustiu…care au nevoie si numai de cativa stropi din dragostea noastra…
Acesta a fost gandul care ne-a manat pasii spre satul Dumbrava unde o familie de oameni cu suflet mare desfasoara un experiment al credintei, intinzand o mana unor oameni care au o disperata nevoie de ajutor. Sunt oameni ajunsi la varsta aceea cand „incep sa tremure paznicii casei” si „se incovoaie cele tari”…care, atunci cand ar avea cea mai mare nevoie de un camin confortabil au ramas fara nici un adapost.
Aici, in Dumbrava, fratele Viorel Pasca si sotia lui, „umbland prin credinta”, au pregatit doua case in care ofera gazduire la peste 40 de batrani a caror viata este marcata de tragedie.
Tragedii pe care noi, cei care avem „de toate”, nici nu le putem intelege…Oare ce este in sufletul unui om care a fost adus aici cu picioarele degerate atat de rau incat au trebuit sa fie amputate? Sau in al unei doamne care, din om de afaceri (avand si o diploma pentru rezultatele firmei ei) a ajuns un „om al strazii” ?
Atata suferinta…atata boala…atatea dureri pe care nu am avut timp sa le ascultam. Copiii si tinerii au mers insa in fiecare camera si au lasat un mesaj de speranta prin cantarile lor, un gand despre dragostea lui Isus care le-a oferit acestor oameni un ajutor si le poate oferi mult mai mult…
Ca si cand ar fi fost si ei copii, batranii se bucurau de micile daruri oferite de copiii nostri si, unii cu lacrimi, multumeau si ne faceau tot felul de urari.
Este trista intalnirea cu neputinta umana, dar, daca tinerii nostri au inteles cat de divin este sa oferi putina dragoste celui care are atata nevoie de ea, castigul cel mai mare a fost al lor.
(a consemnat Adina Dance)
