1. Copiii se pregătesc, fac (ore de) repetiţii, cântă în biserică… doar din când în când câte un “Amin” sau “Mulţumim”… (asta în cazul că nu sunt apostrofaţi că nu au cântat după pretenţiile cuiva…).
2. Vine unu’ şi ne citeşte (printre chicoteli) “Fericirile lui satana” (12 la număr; practic o parodie după Fericirile din Matei 5). La sfârşit adaugă “Domnu’ să ne ferească!”. Adunarea izbucneşte: “AMIN!!!”.
Mi-a trecut prin minte cântecelul “Doamne, dă-ne înţelepciune!”.
Stau şi mă întreb: ceva nu se leagă sau mi-a scăpat ceva? Tu ce zici?
